Credeti c-ati scapat? Ati mai vrea voi! De Anonimus veti auzi nu o data, si nu de doua. Pentru ca acesta este prietenul preferat al Povestelnicului. Si vine el de obicei din gasca asta:

Dintr-un Anonimus, deci, am facut doua tacamuri si inca au mai ramas niste coaste, maruntaie si capul destept care vor merge impreuna la o ciorba iepureasca. Sa nu ne luam dar cu vorba si sa purcedem la treaba.
Ingrediente:
un spate de iepure, taiat in 3 bucati
o legatura de cimbru
4 felii subtiri de slanina
200-300ml vin alb
ulei
sare si piper
6 ace de lemn
Mod de preparare:
Cu cateva ore inainte de a-l da la frigare, iepurasul nostru trebuie scaldat in socurile unui tulburel alb de toamna. Si ca sa nu se imbete trebuie sa-l amagim. De aceea, ungem fiecare bucata de carne cu sare si piper, o punem intr-un vas mai mult inalt si mai putin ingust, presaram generos niste cimbru si turnam deasupra vinul Dupa aceasta, acoperim vasul cu o farfurie si-l dam la rece pentru cateva ore.

Pana una alta curatam cateva alune de coaja. Vreo sase le pastram intr-o parte, pentru iepurila cherchelit, vreo zece le papam, ca doar n-o sa murim de pofta. Cand se termina nucile, scoatem iepurele nostru din frigider si-l scoatem din scaldatoare.

Il rumenim doar putin,

in schimb pe ambele parti, ca sa se coaguleze proteinele iepuresti si sa nu se disale la cuptor.

Crestam carnea, in doua parti mai muschioase si bagam acolo cate-o aluna curatita.

Efectuam o tentativa nereusita de a taia slanina foarte subtire, dupa care invelim in ea bucatile de iepure si fixam constructia cu doua ace pe la margini.

Toate kebaburile acestea, le punem intr-o tava si le dam la cuptor pentru vreo 30 minute.
Cum spunea prima mea invatatoare, scurt, clar si cuprinzator. Cam asta trebuie sa obtineti.

Ati putea face si un sos din marinada strecurata, ingrosata cu putina faina de malai, la foc mediu. Bineinteles ca ati putea, eu de exemplu, n-am avut rabdare, mi-a fost lene, aruncau oaspetii cu farfurii in mine, credeti-ma: am vrut da n-am putut. Numai asa.

Daca a iesit bine sau nu, va judeca cel ce gusta. Cel ce vede poate sa zica ca feliile de slanina sunt cam groase. Sa am iertare, dar n-am gasit altfel de slanina ca s-o pot taia. Taiata gata nici atata n-am gasit. Pot sa va zic una: stomacul Povestelnicului n-a avut nici cea mai mica obiectie cu privire la bucata de iepure venita pe scurt timp in vizita.
Sa aveti pofta.

mneam mneam mneam, deja mi se face pofta, merg chiar azi la tsara sa aduc un “Anonimus”
oo daa:)