Cand Manu se trezi, Cristophe era demult afara, cu cozorocul intors pe-o parte, fredonand o melodie nedeslusita si grebland alene frunzele de pe trotuar. Tobi se zbenguia zglobiu imprastiind cu coada frunzele proaspat adunate si latrand la fiintele imaginare din movilitele care deveneau tot mai multe. Latratul lui nu putea sa n-o trezeasca pe Manu. Ea se ridica din pat, se apropie de geam si se intinse gospodareste speriind cativa hulubi care tocmai poposise pe geam. Era cea mai calda zi din toamna aceasta. Cristophe o zari, ii facu cu mana, dupa care se apleca, ridica de jos un cos doldora de castane coapte si i-l intinse de departe, de parca ar fi fost langa el.
Manu zambi, ii arata limba si o zbughi la baie. Cristophe lasa cosul jos si isi continua ocupatia. Tobi continua sa latre la castanele ratacite pe sub frunze. Cat Manu trebaluia prin casa, Cristophe cu ajutorul sau devotat reusi totusi sa adune frunzele din fasa casei. Peste cateva ore cei doi erau in bucatarie.
- Deci, Manu, azi facem castane!
- Cristophe, hai ca facem castanele maine, azi facem medalion de purcel, asa parca era planul.
- Nu stiu cum tu, dar eu n-o sa am rabdare pana maine, uita-te la ele cat sunt de lucioase si dolofane. Sunt primele castane din anul acesta. Tobi latra afirmativ.

- Pai am taiat deja carnea, ce facem cu ea. Tobi privin intrebator in directia lui Cristophe.
- Atunci eu zic sa facem si una si alta. Nu au de ce sa nu se combine impreuna.
Tobi, vazand situatia rezolvata, se duse multumit la strachinuta din colt pe care-i se citea solemn numele. El iubea la fel si castanele si steak-ul numai ca acolo nu era nici una nici alta. El puse botul pe labele din fata si incepu sa priveasca cu interes cum stapanii isi cautau de treaba.
Manu scoase toate ingredientele necesare pe masa si le puse langa punga cu castane.

Ingrediente:
2 linguri (50g) de unt
2 linguri de smantana grasa (25%)
50 g gorgonzola (daca nu aveti, merge si danablu sau Danish Blue)
50 ml de lapte
muschiulet de porc
castane
sare
piper
Mod de preparare:
Castanele:
Emmanuelle s-a apucat de castane. Nu trebuia sa faca nimic complicat cu ele. Le-a crestat pe partea mai burduhoasa,

si le-a pus cu crestatura in sus intr-o tava acoperita cu hartie pentru copt. Ea stie ca daca nu le cresteaza, castanele pot exploda la coacere. Dar asa, a incins cuptorul pana la 200 grade si a pus fara grija tava acolo pentru 25 minute.

Dupa le-a scos si le-a decojit. Cristophe nu s-a putut obtine, si a gustat unul. Tobi a strambat din nasul umed maraind cu pofta. Astfel Tobi a castigat si el o castanica rumeoara si aburinda.

Sosul de gorgonzola:
Toti au casei stiu ca Cristophe poate trai fara bere, Cristophe poate trai fara castane chiar, dar fara cascavaluri mucegaite Cristophe nu-si imagineaza viata. De aceea pentru masa de azi el s-a apucat sa faca un sos din cascaval cu mucegai albastru. Pentru aceasta intr-o tigaie anti-aderenta a topit untul.

Imediat dupa ce s-a topit a adaugat laptele si smantana, amestecand in permanenta.

Cand smantana s-a contopit cu restul masei si a inceput a clocoti, a adaugat gorgonzola, maruntita in prealabil. A tot amestecat pana cand compusul galbui-albastrui din tigaie s-a omogenizat, dupa care a stins focul.

Steak-ul:
Cristophe nu s-a chinuit mult cu steak-ul. Bucatile de carne, groase cam de 1 cm, le-a presarat cu sare, piper,

si le-a pus pe tigaia incinsa. Le-a tinut cam cate 3 minute pe o parte

si 3 minute pe cealalta.

Cand au fost gata, deasupra a turnat putin sos de gorgonzola, s-a asezat la masa si a inceput activ sa astepte cu coada ochiului tintita in directia Emmanuellei.

Asteptarea n-a durat mult, pentru ca manu era la fel de agera in ale gatitului, si de-aceeea ii puse alaturi de steak castanele proaspat decojite, stropindu-le doar putin cu sos.

Toti membrii familiei Richard s-au asezat la masa: Manu si Cristope savurau castanele si steak-ul iar Tobi rodea un osulet proaspat care n-a avut treaba la pranzul din acea ameaza.

Si voi, daca va pomeniti cu niste castane pe masa, sa aveti pofta.

Wow, ce frumustete! Imi lasa gura apa!!
chiar a fost bun. Doar ca nu poti manca prea multe castane - sunt foarte satioase;)
Tii, ce le mai rontaiam in Italia in cornete, pe strada. Si la Istambul, coapte pe jar. Bune. Castanele, nu altceva.
Am vazut si emisiunea, haioasa foc, felicitari. Iar fotografiile, ca de obicei super, mai ales explicite, sa inteleaga tot omul ce se intampla acolo.
Felicitari (sau re-felicitari).
merci;) la poze mai am ceva de lucru. O sa-mi iau si eu un aparat ca lumea, sa vezi atunci poze;)
Arată de-li-cios!!!
sunt castane comestibile în Moldova?
erau la Ghills. Acum nu stiu daca mai sunt
cam gretos sosul si uleios
băi om bun ce să-ţi zic, or să fie şi timpuri mai bune: şi la mine şi la dumitale…
Minunata reteta! Pacat ca nu e sezonul castanelor, dar cu putin efort se gasesc.Felicitari pentru blog!