Mamaliga, peste si pizza: combinatie fantasmagorica

“Cam cand am gatit ultima data peste?” - se intreba intr-o dimineata Povestelnicul, o dimineata nimerita din intamplare libera - adica o dimineata a unei zile cu peste 12 ore absolvite de munca, cu tot cu criptografie, documentatie, programare, corespondenta si alte activitati rutinare. Deci o zi plina de ore in care Povestelnicul putea sa se dedice complet vocatiei pe care i-o impune porecla. Prin urmare, cel mai dolofan peste din targ a fost ales si adus acasa. Aici, insa, a aparut dilema cea mare: ce se va gati din acest minunat peste? Mamaliga? - nu, pentru a nu plictisi cititorii cu retete deja cunoscute. Sa-l faca sub crusta de sare? – iarasi nu, din acelasi motiv. Si apoi, e pacat sa irosesti pretiosul timp fara noi descoperiri. Poate o pizza? – nu, din pacate Povestelnicul inca n-a invatat sa prieteneasca cu aluatul. Pestele, in acest moment, inca se zbatea voios in chiuveta, si parca tot tipa in graiul lui de crap, ca se vrea la cuptor. Si din frigider se auzeau susotelile unor legume proaspete, care au si reusit sa lege prietenie cu pestele nostru, venind din targ intr-o punga vecina.

Si ele se vedeau jucand roluri importante in spectacolul culinar din bucataria cu pricina.

Pus pe astfel de ganduri, Povestelnicul trebuia sa-i impace pe toti, iata de ce a fost luata o decizie radicala. Doar ca aceasta decizie nu putea nicidecum fi identificata cu un nume de reteta. Aici, dragii Povestelnicului, va las pe voi sa slabiti fraul imaginatiei voastre si sa inventati un nume potrivit acestei retete: nu va sfiiti, comentariile (dupa cum ati observat - avem si comentarii locale, avem si comentarii facebook) sunt nelimitate. Iar Povestelnicul isi va cauta de treaba pentru a duce la bun sfarsit, pentru voi, aceasta reteta simpla si surprinzator de delicoasa, cum s-a dovedit ea a fi, pana la urma.

Pornind de la premize, era din start clar ca pestele trebuia facut cu legume: pestele jos, legumele sus – doar astfel el ar fi reusit sa le ia toate sucurile. Din alta parte, exista riscul ca acest minunat peste ar putea sa se arda de fundul tavei, prin urmare trebuie asigurat un strat inferior protector. Iata anume aici isi gaseste aplicarea mamaliga, sau modificarea stereometrica a acesteia.

In primul rand, tava a fost unsa cu putin ulei de masline.

Din faina de porumb, putina apa calduta si sare a fost formata o masa densa, incat sa fie comod de a o intinde pe fundul tavei.

Pentru a asigura intre stratul de faina (viitoarea potentiala pseudo-mamaliga) si peste o circulatie libera a aromelor, peste porumb s-au pus felii de ceapa. Putin patrunjel proaspat a fost si el pus aici (nu-l cautati, n-a fost documentata actiunea).

Pestele a fost curatat de maruntaie, solzi si cap, dupa care a fost meticulos lipsit de coloana vertebrala – o procedura anevoioasa, dar necesara. Ocupandu-se de acest proces, Povestelnicul regreta ca nu luase un peste de 3 kilograme. Oricum, a procedat in felul urmator: a taiat pestele in doua, cu un cutit ascutit de-a lungul coloanei, dupa aceasta a bagat cutitul intre coloana vertebrala si cealalta jumatate de fileu – cu putina rabdare, veti reusi si voi. La final, taiati cu cutitul, sau cu un foarfece de bucatarie aripioarele si coada – in tava trebuie sa nimereasca doar partea comestibila a pestiucului, cu exceptia oaselor mai mici care de fapt, la un peste mai hranit, sunt mari, respectiv lesne de ales.

Bucatile de fileu se asezoneaza cu sare, piper si busuioc, pe ambele parti, iar apoi se aranjeaza in tava.

Povestelnicul a indraznit sa mai scape peste fileu si cateva seminte de chimen. Pe urma a inteles ca a fost o decizie foarte binevenita.

Urmeaza legumele.

Rosiile, vanata, ardeiul, iar ceapa, coada de telina - toate se taie felii.

Vanata a fost pusa peste peste in calitate de strat stabilizator pentru cele care urmau, dar si din motivul ca se gateste mai greu ca celelalte legume. Deasupra au urmat ardeii. Aici nu va fie teama sa scuturati putina sare, mai ales peste vinete.

Apoi rosiile si telina (sa nu vada nimeni, am pus si doi catei de usturoi peste vanata).

In general, puteti pune ce va pofteste inima, daca va imaginati ca toata treaba asta este o pizza (contine aproape tot ce poate contine o pizza, nu si faina de porumb evident).

Nu v-am spus de la bun inceput, pestele de fapt era o pestioaica, asa ca era doldora de icre, pacat ar fi fost sa nu le pun. Ele au fost scoase din pungile lor, amestecate cu o lingurita de ulei de masline si putina sare,

si puse peste legume.

Tot acolo au ajuns si bobocii de capere.

Dupa aceasta, in tava a nins cu fulgii unei bucati de branza de oi. Aceste troiene au inlocuit o doza de sare.

Leurda si cateva rosii uscate au fost tocate marunt,

maslinele au fost taiate rondele.

Actul final al piesei neplanificate a fost, bineinteles, cascavalul. Putin patrunjel si cateva masline, n-aveau cum sa strice. Cum cuptorul deja era incins la 200°C, tava a si plecat in gura lui.

A trecut o ora. Povestelnicul isi recunoaste greseala, cascavalul trebuia pus cu 20 minute inainte de a scoate tava, voi asa sa faceti – cu siguranta rezultatul in asa caz va fi perfect.

Cam atat… Ba nu ceva lipseste…

Exact, lipseste o cupa de vin alb. Dar nu era. In schimb era o sticla de vin spumant, tot alb si el, parca.

A picat tocmai cum trebuie.

Sa fiti sanatosi!

P.S.
Pentru condica, lista ingredientelor adunate gramada:
2kg de peste proaspat (daca doriti, crap)
200g faina de porumb
100g de branza de oi
100g masline fara samburi
200g cascaval
1 vanata
1 ceapa
3 rosii
1 coada de telina
1 lingurita de capere
1 legatura de leurda
2 catei de usturoi
1 ardei dulce
1 varf de 1ingurita seminte de chimen
1 lingurita busuioc uscat (daca aveti proaspat, e si mai bine)
piper negru macinat
sare
1 lingura de ulei de masline