Nu, nu mi-am luat pusca si nici caine n-am. Ba mai mult decat atat nici in padure n-am fost. Si n-o sa va vina sa credeti, da’ nici macar n-am gatit ceea ce urmeaza. Culmea ar fi sa va spun ca nici n-am gustat din sucurile acestei minunate caprioare. Numai ce v-am si spus. Da’ treaba iata care este. Este un om bun care n-are blog dar care vrajmas de gustos poate gati, mai ale cand este vorba de carne si mai ales cand carnea este salbatica, adica adusa pe masa de mainile unui harnic si ochitor vanator. Si ceea ce vedeti voi pe monitor nu este altceva decat un guest-post al lui Adi - respectivul magician culinar. Fotografiile si reteta ii apartin, povestea – pe alocuri, ca doar nu va lasam eu sa fugiti laconic de pe pagina mea fara sa va ploaie in gura.
Deci, dupa ce ati descarcat pusca, luati o bucata de sold si frigeti-l pe tigaie la foc mare pe toate partile, ca sa se rumeneasca putin. Astfel proteinele se vor coagula si frageda carne de caprioara nu se va desface in rezultatul inabusirii.
Cat focul isi face mendrele pe seama soldului de caprioara, voi curatati niste cepusoara. Cum zice Adi, trebuie alba. Daca n-aveti alba merge si rosie.
Nu este clar de ce anume alba (probabil cea rosie e mai dulce, oricum vom afla de la El Bucatar de ce anume), cert e ca cea rosie e mai fotogenica cand treci prin ea cu cutitul. Nu va sfiiti, taiat-o mai mascatel.
Usturoies. Cat mai mult.
Cata carne ati adus acasa, cu toata faceti la fel, cum v-am spus mai sus. Dupa, o puneti intr-un wok.
Deasupra scuturati o boaghe de sare si niste piper proaspat macinat.
Peste aruncati ceapa si aprindeti focul. Caprioara trebuie sa stea la foc taaaare mic. Voi, in timpul acesta tuliti-o in alta odaie si inchideti usile. Asa chin nu merita nici cel mai crancen dusman.
Dupa o ora puteti trage cu ochiul.
Dupa o ora si jumatate e tocmai vremea sa eliberati socurile,
sa aruncati usturoiul peste tortura din wok si sa inchideti usa dupa voi… pentru inca 3 ore jumatate.
O sa arate cam asa:
Nu v-am spus ca trebe sa fierbeti niste cartofi si sa-i curatati de coaja? Socotiti ca v-am spus, iar acum unicul lucru pe care trebuie sa-l mai faceti este sa stropiti cartofiorii cu ulei ed masline si sare.
Daca se facea Labis la masa asta, rupea manuscrisul.
Pana la noi intalniri si multumiti-i lui Adi daca va apucati sa faceti treaba asta.
Loading ...
Reteta suna tare bine, numai cu o singura problema: noi (eu si omu meu) suntem din principiu impotriva vanatorii… Nu se poate inlocui carnea de caprioara cu alta carne? Poate capra? Oaie? Altceva?
Sigur ca da, ca rau n-are cum sa iasa;) Si in general nici un bucatar n-o sa interzica nimanui niciodata sa incerce ceva nou. Altfel am fi ramas la mamut crud;)
in limba vinatorilor caprioara se traduce ca “pastelca” 🙂
Hm, prima data aud:) Interesantă constatare. Matincă ai pe cineva vânător:)
da, da, am un unchi vinator 🙂
Mare noroc mai ai;)
Draga domnule, toate bune si frumoase, numai sa primesti de la amicii vanatori bestia gata transata, ca eu ma trezii cu jumatate de ciuta de nu mai stiu cate sute de kile si arata baia ca abatorul, ca nici vorba sa o pot transa in bucatarie, in cada se sfarsi.
Si ce imi place la reteta e ca sare partea cu baitul, cu marinatul, eu facui dupa sfaturile tuturor si capre si mistreti si iepuri, parca mai buna e gatita fara sa stea in diverse vinuri si oteturi si mai stiu eu ce.
Ultimul vanat primit (o ratisoara) a sfarsit in sarmale, aba de a baga cutitul in ea, oricat am lasat-o la fezandat.
Dar raciturile le facui in zeama lasata de carcasa ratei, mama nene, bun de tot.
Anul asta am primit destul de putine, cei mai buni au fost carnatii (mistret, caprioara si iepure).
Nu imi place ideea de vanat si vanatoare, dar daca tot erau moarte … sa fie primit.
Sanatate!
No, nici vorba de vinuri, oteturi si marinade. Ar fi un mare pacat! Da nu m-as plange daca m-as pomeni acum cu o bestie jupuiata in cada… tare nu m-as plange…
Sa aveti pofta;)
cu carnea de caprioara cei care sta la sat si au butelie o termina facando
petras, cei care stau la sat poate au un cuptoraş afară, pirostrie sau nişte cărămizi, pe care pun un ceaunaş, pun sub el niste lemnişoare şi hai-hai, până seara capra e gata;)
nui rau nici cu ideea asta cu cuptoras,dar numai sa iasa si treaba buna pana la capat,si cu inabusitul cred ca e o chestie legata de gust,acum nu stiu daca la ceaun ese la fel,am si eu un but din acest animal si nu stiu cum sa-l fac sa iasa ca la carte,am sa incerc reteta asta si dupa aia iti voi rsp cum a iesit.
ok:) Spor la treaba! Să ne arăţi şi nouă;)