La inceput a fost o semincioara mica-mica. Era toata alba si a fost pusa in pamant. A fost udata toata vara. Soarele a tot incalzit-o pana s-a facut verde. Intru sfarsit tot galbenul din soare s-a dus intr-un coscogeamite dovleac de placinte si spre toamna acesta a nimerit pe o masuta, in fata unei babute, la o margine de oras si anume pe un trotuar al strazii Alba Iulia, mai aproape de sfarsitul acesteia, din Chisinau. Anume acolo Povestelnicul a observat minunatia de dovleac. Cand se indeparta de babuta, dovleacul statea cocotat comod sub subtioara Povestelnicului iar babuta fericita indoia cu grija bancnotele cu care se pricopsise cateva secunde in urma. Dovleacul ajunse in cele din urma in centrul orasului, pe o masa de lemn, alaturi de alte minuni ale toamnei: o ceapa si o gutuie malaiata.
Ingrediente:
o jumatate de dovleac (0.6-1.0kg)
o ceapa mare
o para coapta
20-30g de unt
2 linguri de ulei de floarea soarelui
sare
piper

Stiti ce-a facut Povestelnicul cu toate acestea?
Mod de preparare:
Ceapa a tocat-o marunt si a calit-o in ulei,

dupa care a stins-o cu doua pahare de apa si a dat focul incet. Repejor a taiat dovleacul in doua si a curatat prasada.

O jumatate de dovleac si prasada le-a taiat cubulete

si le-a dat drumul in cratita

Le-a lasat sa fiarba cam 30 min. Cand dovleacul a devenit faramicios (l-a incercat cu o furculita), a stins focul, a scurs aproape toata zeama intr-un vas suficient de incapator, a adaugat piper si sare,

si cu blenderul le-a facut crema. A iesit o minunata supa crema de dovleac, suta la suta vegetariana.

Pentru pofticiosii mai putin vegetarieni odata cu piperul se pune si unt, iar cand supa e gata, se poate pune si smantana

Pofta mare!
P.S.
Ce credeti ca s-a intamplat a doua zi cu zeama care a ramas de la fiert?
P.S.2
Aceasta reteta o recomand in special amatorilor fideli. Dupa ce-am gatit-o si gustat-o, s-o postez m-a facut numai dragostea pentru placintele cu bostan (dulce de altfel). Am realizat ca bostanul fara zahar nu este preferatul meu:)
Articole similare:

[...] şi am zis cp nu pot mânca dovleac galben dacă nu e dulce, când vorbeam de o supă cremă cu dovleac. Să ştiţi că am greşit: dovleacul de data asta a ieşit minunat cină, friptură, [...]
[...] ceva timp în urmă un blog. Poveşti Gustoase se cheamă. Un blog tare bun. El acolo publică tot felul de recete acompaniate de nişte bîliuri. Totul e frumos şi gustos, probabil, că nu am servit nimic din [...]