Prajitura Ole

Povestelnicul se afla in concediul binemeritat, deci experimentele cu dulciuri continua. Astazi va propune un desert sintetizat din cateva retete. Toate cantitatile mentionate mai jos sunt necesare pentru patru portii, respectiv, daca veti fi mai multi la masa, deduceti proportiile dupa cum va convine.
… continuare →

O omleta trasnita

Cand este aplicata in bucatarie, imaginatia este o chestie pe cat de periculoasa, pe atat de facatoare de minuni. Mai jos veti vedea o omleta gatita intr-un moment de exces de imaginatie. S-ar parea ca din cateva oua nu prea poate iesi o opera grotesca. Ba bine ca nu – rezultatul a fost unul pe masura. Nu va zic daca e frumos sau nu, va zic ca a ieshit… hm… interesanta aceasta omleta. De la vorbe la fapte.

La omleta cu pricina am folosit:
6 oua
4-5 … continuare →

Cum a fost domesticit aluatul…

Uite ca am facut-o si pe asta. Da, anume domesticit, pentru ca aluat de mână povestelnicească acest blog încă n-a văzut. Tare bine mai zicea proverbul: ochii sperie – mainile bucura. Sincer sa fiu, aveam o fobie inexplicabila fata de aluat, mai bine zis, frica, in fata incertitudinii de reusita. Probabil pentru ca stiam de la mama si de la bunica ca aluatul este foarte capricios. Pana la urma, veti vedea, daca pui suflet in ceea ce faci, atunci iese bine. Deci, am avut motivatie buna. Asa s-a intamplat … continuare →

Chec cu branza

Exista prin spatiile nemarginite ale internetului oameni care, pe langa faptul ca au tragere de inima fata de manufactura, mai au si predilectie pentru creatie in pestelca, printre castroane si strachini. Mai jos veti gasi un guest-post de la o gospodina care jongleaza cu arsenalul culinar la fel de bine precum manuieste clestii de faurit bijuterii: Floricica. Asa cum Povestelnicul nu prea se incumeta sa creeze cu pulberea de faina, va prezinta voua, gurmanzi romani din toate colturile planetei, o reteta a unui chec cu branza. … continuare →

Conopida pane

Tare buna treaba conopida asta. Astazi o s-o facem pane. Ca sa se imbrace in ou si pesmet si sa se topeasca apoi intr-o gura pofticioasa. Povestelnicului i-a ramas de data trecuta niste leurda, asa ca pentru a crea un contrast pe masa, a facut si un sos din leurda, frunze de patrunjel si o rosie. Dar s-o luam de la o margine.
(Sa nu uit, se cam jeluie lumea ca-s prea mici pozele, ca bucatile de carne is prea piticantrope, ca o ceapa medie seamana cu una … continuare →

Sos de peste cu paste pentru micul Bula

– Mamaaaa, mamaaa. Da eu vreau macaroaaane, scancea de o jumatate de ora Bula, tot tragand-o pe ma-sa de poale…
– N-am cand, lasa-ma in pace!
– Mama, da eu macaroaaaane vreeeu… insista isteric micul Bula.
– Nu ma inerva, se rasti iar mama-sa.
– Da eu vreeeeu…
– Asa, ian nu ma bate la cap, auzi? Mergi in bucatarie si fa-ti!
– Da eu nu stiu cuuum… continua se se umfle in mofturi Bula.
– Cum, cum… cu fundu-n drum. Ce-i … continuare →

Melanzane alla Parmigiana

Undeva in Parma, un om pe nume Giuseppe se trezi intr-o dimineata de duminica, mai devreme decat de obicei, si porni incet spre piata. Era ocupatia lui obisnuita in zilele de duminica: sa iasa negrabit din casa, si sa numere pietrele de pe caldaram. Si cand ajungea cu numaratoarea putin peste o mie, se trezea ajuns in fata primelor tarabe. Isi vizita toti prietenii cu care obisnuia sa stea sambetele la carciuma si dupa cum ii intra in obisnuinta, de la fiecare se pricopsea cu cate ceva. Antonio era … continuare →

Iepure cu ciuperci si masline

Buna ziua. Pe mine ma cheama Anonimus. Eu am fost candva iepure. Eram alb si pufos iar acum ma aflu in proces de dematerializare si am o criza temporara de identitate.

Vreau sa subliniez faptul ca am fost un iepure fericit: stapanul toata vara mi-a dat lucerna proaspata in cusca mea preferata, iar iarna m-a dus in garaj si mi-o pus deasupra capului o lampa rosie ca sa nu inghet. Si iata ca dupa o viata scurta, dar frumoasa, eu am ajuns aici, pe masa asta de lemn, ca … continuare →