|
||||
 Cand este aplicata in bucatarie, imaginatia este o chestie pe cat de periculoasa, pe atat de facatoare de minuni. Mai jos veti vedea o omleta gatita intr-un moment de exces de imaginatie. S-ar parea ca din cateva oua nu prea poate iesi o opera grotesca. Ba bine ca nu – rezultatul a fost unul pe masura. Nu va zic daca e frumos sau nu, va zic ca a ieshit… hm… interesanta aceasta omleta. De la vorbe la fapte. La omleta cu pricina am folosit:  Ati fost vreodata la Amatrice? Daca nu, atunci cu siguranta nu stiti ce sosuri fac gospodarii de acolo. Astazi aveti ocazia sa aflati cateva secrete din acest minunat orasel din centrul Italiei. Este vorba de un sos mega delicios care se serveste la paste. Pastele penne arlecchino sunt cele mai potrivite pentru pictura culinara care o sa iasa pe panza povestelniceasca cu vopsele italiene daruite din inima de niste baieti de treaba. Este vorba despre baietii de la Casa Rinaldi, despre care ati mai auzit aici, … continuare →  “Cam cand am gatit ultima data peste?” – se intreba intr-o dimineata Povestelnicul, o dimineata nimerita din intamplare libera – adica o dimineata a unei zile cu peste 12 ore absolvite de munca, cu tot cu criptografie, documentatie, programare, corespondenta si alte activitati rutinare. Deci o zi plina de ore in care Povestelnicul putea sa se dedice complet vocatiei pe care i-o impune porecla. Prin urmare, cel mai dolofan peste din targ a fost ales si adus acasa. Aici, insa, a aparut dilema cea mare: ce se va gati … continuare →  Stiu ca e pacat. E pacat sa prapadesti asa bunatate de cascaval pe o alta bunatate de carne. Dar, cand este vorba despre improvizatie, nu te sinchisesti sa pomenesti de bine gospodarul elvetian care a facut roata din care s-a taiat bucatica de cascaval, din care au ramas doar trei felioare, prezente pe masa Povestelnicului. Era tarziu si era foame. Tot belsugul frigiderului a mers la cina, fara exceptie:  Vegetarieni din toate tarile, adunati-va! In reteta asta, zare de carne nu se vede. Pentru ca a hotarat Povestelnicul intr-o zi sa nu aiba carne pe masa (este o mare minune, pentru ca asa ceva se poate intampla numai daca pica vreun asteroid pe pamant, sau iese vreo lege dupa care mancatul de carne se pedepseste cu exilarea in antarctida pentru zece ani). Dar veni si ziua cu exceptia, si cand ai un dovleac, niste usturoi si putin cascaval, se poate face abstractie de usa congelatorului unde se ascund … continuare →  Apai a venit ziua acestui retet. In sfarsit. Acesti cartofei au fost demult mancati, iar reteta apare abia acum. Ma scuzati. Versiunea precedenta o gasiti undeva, cea pe care v-o prezint astazi este o modificatie, un upgrade se poate spune. Versiunea a doua este mai optimala din considerentele ca nu raman rebuturi de productie, in cazul nostru pulpa nu ramane intr-o parte, cum s-a intamplat data trecuta. Cantitatile indicate mai jos sunt preconizate pentru 5 portii (cate un cartof per portie). … continuare →  Nu stiam ce sa gatesc de 8 martie. Nu pentru ca era 8 martie si se cerea ceva special, ci pentru ca am cam uitat de gatit in ultima vreme, fiind ocupat cu explorarea dioptriilor noului meu aparat si lentilelor ce i se cuvin. Si ziua de 8 martie m-a cam luat prin surprindere. Panicat la stomac si la ceasul care apropia foarte repede ziua de sfarsit, am iesit fuga din casa si m-am intors la fel de repede cu doi crapi, ca sa mai dreg o data … continuare →  Sparanghel, sparanghel. Sparanghel incolo, sparanghel incoace. Cu accent pe al doilea ‘a’ sau cu accent pe ultimul ‘e’. Atata galagie in jurul lui ca n-ai chip sa nu cumperi. Proaspat. Si gras. Si mascat. Ca murat am mai mancat, da verde prima data. Ei si, iaca l-am luat. Ce sa fac dara cu el daca nu o omleta boiereasca. Apoi facut-am. … continuare →  Da voi ati mancat vreodata varza de Bruxelles? Eu nu. Cel putin asa tin minte. Spunea cineva ca daca ziua a trecut iar tu n-ai aflat nimic nou, ziua a trecut degeaba. Pentru Povestelnic acest principiu este foarte valabil la capitolul mancare. Cu acest gand Povestelnicul se plimba printre lazile de bunataturi de peste mari si tari cand a zarit lada cu verze reduse la scara 1 la 10, venita tocmai din Belgia… probabil. Dupa ce a luat din acea lada cateva maini bune de capatani de curechi din … continuare →  De cate ori treceam pe langa ele prin market, de atatea ori imi aparea gandul “oare cum or fi fiind ele la gust daca arata asa de bine”. Si iata ca intr-o buna zi cu soare, gasindu-ma tête à tête cu aceste pite mici, albe ca laptele si pufoase ca painea de casa, stiind ca nu prea am timp ca sa-mi gatesc un curcan umplut, le-am pus in carucior. Si pana am ajuns cu caruciorul la casa, in el s-au si pitulat acelea fara de care pitele s-ar fi … continuare → |
 Loading ...
|
|||
|
Copyright © 2017 Povesti gustoase – fantezii culinare in retete si imagini - All Rights Reserved |
||||
