Salată de cartofi, murături și altele

Iată ca veni și ziua mult așteptată. Ceva timp în urmă, vă povesteam despre pregătirile mele pentru iarnă.
Așadar, cu pompe și urale, a fost dat cep controversatului borcan cu murături, făcute anul acesta acasă. Primul castravete a fost gustat (nu pe uscat, evident) și a fost admis pentru utilizare gastronomică, în unanimitate, de către toți degustatorii.

Dacă utilitatea lor la o pălincă este indubitabilă, atunci pentru a convinge cititorul că muraturile noastre au și o mulțime de aplicări gastronomice, prezint … continuare →

Soliancă

Aceasta retea a facut o cale lunga de la idee pana la realizare. A fost pregatita de mai multe ori dar este documentata pentru prima data. Nu poate fi deloc vorba despre reteta originala (dar exista oare?) ci, ca de obicei, articolul reprezinta o sinteza din varietatea realizarilor de pana acum la acest subiect. Mentionez doar ca este o reteta ruseasca, foarte populara in spatiul ex sovietic, din punct de vedere geografic si indispensabil de populara, din punct de vedere nutritional atunci cand este servita pentru a diminua efectele … continuare →

O omleta trasnita

Cand este aplicata in bucatarie, imaginatia este o chestie pe cat de periculoasa, pe atat de facatoare de minuni. Mai jos veti vedea o omleta gatita intr-un moment de exces de imaginatie. S-ar parea ca din cateva oua nu prea poate iesi o opera grotesca. Ba bine ca nu – rezultatul a fost unul pe masura. Nu va zic daca e frumos sau nu, va zic ca a ieshit… hm… interesanta aceasta omleta. De la vorbe la fapte.

La omleta cu pricina am folosit:
6 oua
4-5 … continuare →

Mamaliga, peste si pizza: combinatie fantasmagorica

“Cam cand am gatit ultima data peste?” – se intreba intr-o dimineata Povestelnicul, o dimineata nimerita din intamplare libera – adica o dimineata a unei zile cu peste 12 ore absolvite de munca, cu tot cu criptografie, documentatie, programare, corespondenta si alte activitati rutinare. Deci o zi plina de ore in care Povestelnicul putea sa se dedice complet vocatiei pe care i-o impune porecla. Prin urmare, cel mai dolofan peste din targ a fost ales si adus acasa. Aici, insa, a aparut dilema cea mare: ce se va gati … continuare →

Picior de miel cu cimbrisor scaldat in cognac

Prolog
Ploua. Era doua dupa amiaza.
– De parca s-o spart seriu, bombani mos Ion sub nas, de pe varful caruia se pregatea sa cada un strop mascat de ploaie, prelins cateva secunde in urma de pe stresina stanei. Din sus cernea linistit si marunt, iar timpul de parca se oprise pe toata valea unde isi tinea mos Ion stana. Rezemat in toiag si impingand mosnegeste in plamani o mahorca, batranul privea in negura care mistuia cu albeata sa orizontul, ascultand clinchetul inabusit al catorva talanci, pe … continuare →

Pui cu piure de mazare

D’Artagnan se trezi odata cu cucosul vecinului. Tresari agitat din somn, pipai fara sa se uite asternuturile din stanga apoi comoda din dreapta dupa care facu o concluzie puternica.

– Hm… pronunta el si gandurile nu intarziara sa-i vie in mintea proaspat desteptata de vinul de Burgundia baut aseara si de activitatile extracuriculare care urmasera. Spada era la loc, pe comoda iar domnisoara Bonacieux nu era deloc acolo unde ramase aseara. D’Artagnan mai dadu o data cu mana prin albiturile reci de alaturi dupa care sari in cizme. Repede … continuare →

Scrob mortal

Cand eram eu student, specialitatea casei era scrobul. Oricine-mi calca pragul era servit cu scrob. Ceapa prajita, oua, piper negru sare, daca era perioada norocoasa a lunii in furculita se putea nimeri si o roata subtire de crenvusca. Il gateam in 5 minute. Toti care-l incercau, ziceau ca e cel mai bun scrob mancat vreodata. Nu ca ma laud (da ma laud), da habar n-am cum poate sa nu iasa un scrob.
E corect acum sa va spun: ceea ce-i scris in titlu e o mare si gogonata … continuare →