Cand eram eu student, specialitatea casei era scrobul. Oricine-mi calca pragul era servit cu scrob. Ceapa prajita, oua, piper negru sare, daca era perioada norocoasa a lunii in furculita se putea nimeri si o roata subtire de crenvusca. Il gateam in 5 minute. Toti care-l incercau, ziceau ca e cel mai bun scrob mancat vreodata. Nu ca ma laud (da ma laud), da habar n-am cum poate sa nu iasa un scrob.
E corect acum sa va spun: ceea ce-i scris in titlu e o mare si gogonata minciuna. Nu e chiar scrob ceea ce-o sa apara peste cateva imagini. “Ochiuri mortale” e o porecla mai adecvata. Asa.
Deci. Pentru a zdrobi acest mortal scrob am gasit eu in frigider de cuviinta ca sunt necesare:
Ingrediente:
patru oua de gaina
un ardei rosu
un ardei verde
o rosie
o lingura de capere
cateva tulpinite de sparanghel conservat
cativa catei de usturoi conservat
50g cascaval
50g cas de oi (cred ca ar fi mers si de vacuta)
marar verde
oregano
sare
piper negru
ulei
Mod de preparare:
Cu miscari gratioase de cutit feliati toate ingredientele cu va vine la socoteala. Eu m-am straduit sa le tai frumos, pana la urma veti vedea ca tot aspectul estetic a fost apreciat mai ales de receptorii salivari si de sucul gastric.
Ungeti generos cu ulei de floarea soarelui o tigaie si spargeti in ea patru oua. Eu m-am gandit sa-l bag si pe al cincilea care s-a stricat cand il scoteam din frigider. Ca sa-l salutati puteti face cu mana la pata ceea din mijlocul tigaii. Asa. Mai departe, presarati peste ele sare, putin piper negru si oregano.
Deasupra imprastiati tot ce-ati taiat adineauri: vegetalele
si deasupra branzeturile.
Acoperiti tigaia cu capac si puneti-o peste o para slabuta pentru vreo 10 minute. Cand cascavalul si branza se vor topi binisor, stingeti focul su dati fuga dupa cutit si furculita.
Vreau sa va zic: daca nu aveti capere, usturoi conservat sau sparanghel, doamne fereste sa va apucati sa faceti scrobul doar cu oua, ardei, rosie, cascaval si branza. Nu! Mai bine flamand…Un student fara capere e un student fara soarta. Asta in caz ca nu are o ceapa la indemana.
Povestelnicul va ureaza pofta mare si nu uitati proverbul: cine are patru oua are patru ochiuri.
Loading ...
mda interesant, dacă ar avea stundeţii bani de aşa delicatese caşcaval, crenvuşti, şi toate celelalte cred că ar mînca în oraş… 😛
Dinu arată tare apetisant şi gustos, trebuie neapărat să încerc…
straniu e ca studentii yntotdeauna gasesc bani pentru bere si vodca:)
Mai ales pe lipscani, ca sa completez cele zise mai sus 😀
La noi scrob inseamna omleta aia papara, amestecata cu lapte sau smantana sau facuta cu unt mult, cu consistenta cremoasa. Eu asteia ii zic omleta mea, credeam ca eu am inventat-o (pui oua, pui ce ai, pui capac si hai pa, adica).
Sanatate!
Câte bordee atâtea obicee;)
Adica daca manaci mori ? :))) am si eu ceva asemanator cu al tau scrob, numai ca numele e putin mai altfel, ‘Omleta sora cu pizza’ 😛
E fain si scrobul tau, sigur am sa-l incerc 🙂 adaptat desigur, trebuie sa-mi tai mainele ca sa nu schimb reteta :))
retele noi anume asa si apar: prin modificarea celor vechi:)
Eu stiam ca cine are patru oua e mai krutoi.
Dar ca atare scrob… e cu totul altceva. Povestelnicul nici nu pomeneste de jumere, dar scrob fara jumere… ma iertati.
Ah… jumere… Jumerele, dragul meu buldang, sunt un răsfăţ in zilele de azi. E cam greu sa ţii un porc la balcon:)