Undeva in Parma, un om pe nume Giuseppe se trezi intr-o dimineata de duminica, mai devreme decat de obicei, si porni incet spre piata. Era ocupatia lui obisnuita in zilele de duminica: sa iasa negrabit din casa, si sa numere pietrele de pe caldaram. Si cand ajungea cu numaratoarea putin peste o mie, se trezea ajuns in fata primelor tarabe. Isi vizita toti prietenii cu care obisnuia sa stea sambetele la carciuma si dupa cum ii intra in obisnuinta, de la fiecare se pricopsea cu cate ceva. Antonio era cel mai aproape de poarta pietei si anume de la el Giuseppe lua in acea dimineata doua vinete mari si lucioase si un kilogram de rosii. De la Bruno cel chipes lua niste ulei de masline, iar de la donna Augusta lua oua. Nu evita sa intre nici pe la Geronimo care isi lauda cat il tinea gura faina de grau. Cand iesea pe poarta din spate a pietei, trebuia sa intre neaparat prin pravalia lui Don Filippo de unde lua un bot de mozzarella si niste parmezan. Si cand soarele se puse drept inima, Giusepe tocmai ii strangea mana lui Paolo (cel cu mirodeniile), si porni pe casa.
Ajuns acasa, aduna pe masa toate cele aduse de la piata:
2 vinete mari le-a taiat de-a lungul felii (un centimetru grosime)
300g mozzarella a feliat-o
1 kg rosii le-a decojit si le-a taiat cubulete
2 oua le-a batut bine cu sare si piper
2 linguri de faina de grau le-a pus intr-o farfurie
2 catei de usturoi i-a curatat de coaja si i-a pus intregi pe masa
jumatate de ceapa a taiat-o marunt, desi nu era numaidecat
parmezanul l-a dat prin razatoare
a mai scos pe masa uleiul de masline
piper
oregano
sare
Si s-a apucat de treaba.
Vinetele taiate le-a sarat, le-a dat prin faina, apoi prin ou si le-a prajit in ulei de masline la foc mediu.
Dupa ce le-a scos din tigaie, le-a asezat pe un servetel, ca sa absoarba uleiul.
Intr-o tigaie, in 2 linguri de ulei incins a prajit usturoiul pana acesta a obtinut o nuanta aurie, dupa care l-a scos. A adaugat in tigaie ceapa, a lasat-o pana s-a inmuiat si a turnat deasupra rosiile, le-a sarat si a facut focul mai mic. A amestecat din cand in cand, timp de 15 minute pana au scazut putin.
Intr-o tava a pus un strat de sos pe care a asezat un strat de vinete. Pe vinete a pus mozzarella feliata, acoperind-o apoi cu un alt strat de vinete. Deasupra a turnat sosul ramas. Tava a bagat-o in cuptor pentru 20 minute. Cu 5 minute inainte de a fi gata, a presarat deasupra parmezanul ras si oregano.
In cele din urma a scos tava din cuptor, a pus in farfurii si a iesit pana afara.
In clipa ceea pe poarta tocmai ii intrau prietenii. Toti intrara in casa si se asezara la masa. In Parma era sarbatoare si rasuna muzica.
Loading ...
Dinu e timpul de organizat si vreun master class.
nu de alta de vreo doi lesinatzi de-am sunt 🙂
iaka iaka amush obedu:)
lasă gura apă
o sa innebunesc de la retetele tale 🙂
Păcat că nu trăiţi şi voi în Parma…:)
ugavaril, trag o fuga pan la mcdonalds.
Oeee! Dap asta-i shel mai menunat. Eu, dupa doi sau trei ani de nepunere a kishiorului la MC, am vost nu demult acolo. Dupa shi an myncata doua plashinte de shelea de-a lor ap nu nimerem cararea pyn la etaju 3. Ghini c avem cecu cu mini. Dupa asheia zi aproape rocovaia, eu pe la MC ni nagoi…kak minimum 3 ani.
Parma nu e cel mai frumos loc in care se mananca vinetele asa, crede-ma ca le fac la fel de bune si in alte locuri si vad ca ies delicioase si la voi ca si la noi (Bucuresti, Salajean).
Reteta originala e nitel altfel dar e neimportant, important e ca ne plac si ca vinul ghiurghiuliu isi face loc bine printre melanzanele alea 🙂
N-am fost să văd, aşa că habar n-am cum se fac vinetele la Parma si-ti dau dreptatea tie:) Ce m-as face acum acolo unde zici ca se fac bune, ca azi n-am avut timp sa intru pe la bucatarie:)
Of:))
Gustos, savuros, apetisant.
da da, e una din preferatele mele
Bine ca a pus cineva reteta asta in romana pe net ca am cautat de mi-a venit rau! N-am dat decat de reteta in italiana, variante mai complexe!
Felicitari si pentru felul expunerii ! 😉
Merci @Moni, esti binevenita si la alte retete:-P
[…] dacă a venit în ospeţie cu mâinile în buzunar, o reţetă mai veche totuşi a adus cu el. Melanzane alla parmigiana este reţeta pe care avea de gând s-o pregătească. Multe nu vă voi povesti, pentru că mai bine […]
[…] Undeva în Parma, un om pe nume Giuseppe se trezi într-o dimineaţă de duminică, mai devreme decât de obicei, şi porni încet spre piaţă. Era ocupaţia lui obişnuită în zilele de duminică: să iasă negrăbit din casă, şi să numere pietrele de pe caldarâm. Şi când ajungea cu numărătoarea puţin peste o mie, se trezea ajuns în faţa primelor tarabe. Îşi vizita toţi prietenii cu care obişnuia să…(сontinuarea pe povestigustoase.com) […]