O reteta mai veche in culori noi

Nu m-am putut abtine. N-am avut curajul sa n-o fac si sa nu ma repet. Pentru ca este imposibil. Am mai facut odata peste sub crusta de sare. Reteta mai pe lung o gasiti negresit. Pestiuc de-ar fi!

Si in afara de peste nu strica sa mai fie ceva. De data asta am hotarat c-o sa fie o salata de rucola cu niste rosii cherry galbene, niste frunze de salata, putina sare si ulei de masline.

Si mamaliguta. Cum sa lipsim … continuare →

ab ovo

La inceput a fost oul. Sau gaina. Oul, la josul tulpinii unui arbore de posibilitati poate ajunge in varf sau gaina, sau nu. Sau poate ajunge un scrob. Scrobul, prin etimologia sa primara, nu este altceva decat o jumara, o maltratare termica, a unui ou perfect in rotungimile lui. Sarat si piparat. Uneori cu ceapa. Sau poate fi unul magnific, delicios, texturat si inmiresmat cu sucul legumelor proaspete, culese si ele din varfuri de tulpini. Si atunci nu este pacat. Anume un astfel de scrob a dres Povestelnicul in … continuare →

Linte cu salata de spanac si ridiche

S-a cam lasat pe tanjala Povestelnicul. Lumea e doba de fripturi si gratare da sesiunea asta de gateala inca din postul mare se trage. Sa fie atunci pentru vegetarieni. Am primit pe vremurile celea neprihanite cu carne, niste linte. De peste mari si tari. Tot in punga ceea erau dosite si niste rosii uscate. Pai de ce sa nu le combinam, si-a zis el si s-a pus pe treaba. N-au putut sa lipseasca si niste mici rosii cherry galbene.

Lintea a fost pusa la fiert. … continuare →

Shake de capsuni si banane

Buna ziua, dragii Povestelnicului. N-au trecut nici 5 zile de cand Povestelnicul statea lungit pe fotoliul lui, din casa lui, din orasul lui, din tara lui, sorbind licoarea roza a capsunelor mistuite in aroma de banana combinata cu izul imbietor al unei branzici de vacuta infratita cu un pahar de lapte – toate plamadite gustos de un brav blender electric. Da, n-au trecut, da’ despre aceasta istorie Povestelnicul povesteste doar acum, tinand in mana o Клинское(Klinscoe) si cu alta clampanind pe tastatura Book-ului (care in afara de 4 pereti … continuare →

Conopida pane

Tare buna treaba conopida asta. Astazi o s-o facem pane. Ca sa se imbrace in ou si pesmet si sa se topeasca apoi intr-o gura pofticioasa. Povestelnicului i-a ramas de data trecuta niste leurda, asa ca pentru a crea un contrast pe masa, a facut si un sos din leurda, frunze de patrunjel si o rosie. Dar s-o luam de la o margine.
(Sa nu uit, se cam jeluie lumea ca-s prea mici pozele, ca bucatile de carne is prea piticantrope, ca o ceapa medie seamana cu una … continuare →

Mallotus Villosus & Cartofus Prajitus

Mallotus villosus sau capelin (pentru cunoscatorii de rusa – мойва/moiva) este mancarea preferata a oricarui student. Cel putin era acum 7 ani in urma. Moiva merge la bere, moiva merge pe paine, moiva merge fara paine, moiva poate fi sarata sau prajita, mare si grasa sau subtire si lunga. Moiva rules.

Dar cel mai bine, moiva la Povestelnic merge cu cartofi prajiti. Si muraturi. Daca nu in fiecare zi, Povestelnicul ar manca moiva cu cartofi prajiti macar odata la doua zile. Si muraturi. Un moldovean fara cartofi … continuare →

Tocana de urzici si leurda

Cand era Povestelnicul licean, pe urma student, o data in an avea fericita ocazie sa manance urzici. Tanti Lida le facea numa ea stia cum, umplea un borcanas sau doua, care prin intermediul torbei ajungeau din mijlocul Bratuleniului pana intr-o margine de Chisinau, la camin, la baietii flamanzi de carte si de mancare. Ca stiti voi, notiunea de “student satul” reprezinta un oximoron. Asa era pe vremuri. Acum ar putea sa fie si altfel. Pai iata, Toate urzicile pe care le-a mancat Povestelnicul, de tanti Lida erau facute. Erau … continuare →

Fasole cu pui si pastrama

Ei cat timp poate rabda omul fara fasole pestrita? De cate ori poate sa deschida dulapul si vazandu-le acolo stand cuminti, sa inchida usa sis a plece, ignorant. Pentru ce le-a cumparat acum 2 saptamani. Mare nedreptate trebuie atunci sa fie pe lumea asta, cand fasolea ravnita de mult timp, sta si se prafuieste in intunericurile dulapului. Dar ziua dreptati a venit, in cele din urma. Fasolele dolofane, visinii si pestritate au fost scoase la lumina soarelui primavaratic ce strabatea geamul adormit, si au fost puse pe masa. Cu … continuare →

Cartofei rotofei – versiunea 2.0

Apai a venit ziua acestui retet. In sfarsit. Acesti cartofei au fost demult mancati, iar reteta apare abia acum. Ma scuzati. Versiunea precedenta o gasiti undeva, cea pe care v-o prezint astazi este o modificatie, un upgrade se poate spune. Versiunea a doua este mai optimala din considerentele ca nu raman rebuturi de productie, in cazul nostru pulpa nu ramane intr-o parte, cum s-a intamplat data trecuta.

Cantitatile indicate mai jos sunt preconizate pentru 5 portii (cate un cartof per portie). … continuare →

Hering in cojoc

Mi-a ramas niste hering sarat de data trecuta, asa ca am hotarat s-o folosesc ergonomic, mai ales ca demult aveam o pofta de ceva anume. Stiu ca tema revelionului e cam depasita, da’ reteta asta n-am cum sa n-o pun. In Uniunea Sovietica revelionul era cea mai importanta sarbatoare din toata sarbatorile. Pentru oamenii de acolo revelionul chiar insemna ceva (poate de aceea ca omul de acolo – eu, avea 10 ani cand a vazutt ultima data revelionul socialist). Si fiecare sarbatoare de revelion intodeauna venea cam … continuare →