Pastai cu cotlet de vita

Asa cum vremea pastailor se cam transforma in fire de nisip la fund de clepsidra, Povestelnicul s-a grabit sa mai savureze o data aroma lastarilor proaspeti. O jumatate de kilogram de pastai, niste steak de vita in tandem reprezinta o mancare perfecta si favorabila intr-o seara de jumatate a lui iulie (de, cam s-a cam prafuit reteta pana azi, ca inca putin si e august).
Steak-ul a fost inmiresmat cu piper negru proaspat macinat si decorat cu seminte de fenicul. Inainte de a fi pus la frigare a … continuare →

Gulyas sau papricas – iata intrebarea…

A fost odata un berbecut, Petrica-i spunea. V-am mai povestit despre el, am impresia. Sau poate ca nu. Petrica a fost sacrificat cu o zi inainte de Pasti, si era prea zdravan ca sa bucure dintr-o data pe Povestelnic shi pe cei ai casei. Cum spune vorba unui proverb povestelnicesc: o data taie si de 7 ori mananca. De aceea o parte din el a tot stat la frig si intuneric pana mai zilele trecute, cand spatele lui Petrica a fost scos de la gheata si pus la dezmortit. … continuare →

Dovlecei cu cascaval si usturoi

Vegetarieni din toate tarile, adunati-va! In reteta asta, zare de carne nu se vede. Pentru ca a hotarat Povestelnicul intr-o zi sa nu aiba carne pe masa (este o mare minune, pentru ca asa ceva se poate intampla numai daca pica vreun asteroid pe pamant, sau iese vreo lege dupa care mancatul de carne se pedepseste cu exilarea in antarctida pentru zece ani). Dar veni si ziua cu exceptia, si cand ai un dovleac, niste usturoi si putin cascaval, se poate face abstractie de usa congelatorului unde se ascund … continuare →

O reteta mai veche in culori noi

Nu m-am putut abtine. N-am avut curajul sa n-o fac si sa nu ma repet. Pentru ca este imposibil. Am mai facut odata peste sub crusta de sare. Reteta mai pe lung o gasiti negresit. Pestiuc de-ar fi!

Si in afara de peste nu strica sa mai fie ceva. De data asta am hotarat c-o sa fie o salata de rucola cu niste rosii cherry galbene, niste frunze de salata, putina sare si ulei de masline.

Si mamaliguta. Cum sa lipsim … continuare →

ab ovo

La inceput a fost oul. Sau gaina. Oul, la josul tulpinii unui arbore de posibilitati poate ajunge in varf sau gaina, sau nu. Sau poate ajunge un scrob. Scrobul, prin etimologia sa primara, nu este altceva decat o jumara, o maltratare termica, a unui ou perfect in rotungimile lui. Sarat si piparat. Uneori cu ceapa. Sau poate fi unul magnific, delicios, texturat si inmiresmat cu sucul legumelor proaspete, culese si ele din varfuri de tulpini. Si atunci nu este pacat. Anume un astfel de scrob a dres Povestelnicul in … continuare →

Linte cu salata de spanac si ridiche

S-a cam lasat pe tanjala Povestelnicul. Lumea e doba de fripturi si gratare da sesiunea asta de gateala inca din postul mare se trage. Sa fie atunci pentru vegetarieni. Am primit pe vremurile celea neprihanite cu carne, niste linte. De peste mari si tari. Tot in punga ceea erau dosite si niste rosii uscate. Pai de ce sa nu le combinam, si-a zis el si s-a pus pe treaba. N-au putut sa lipseasca si niste mici rosii cherry galbene.

Lintea a fost pusa la fiert. … continuare →

Conopida pane

Tare buna treaba conopida asta. Astazi o s-o facem pane. Ca sa se imbrace in ou si pesmet si sa se topeasca apoi intr-o gura pofticioasa. Povestelnicului i-a ramas de data trecuta niste leurda, asa ca pentru a crea un contrast pe masa, a facut si un sos din leurda, frunze de patrunjel si o rosie. Dar s-o luam de la o margine.
(Sa nu uit, se cam jeluie lumea ca-s prea mici pozele, ca bucatile de carne is prea piticantrope, ca o ceapa medie seamana cu una … continuare →

Mallotus Villosus & Cartofus Prajitus

Mallotus villosus sau capelin (pentru cunoscatorii de rusa – мойва/moiva) este mancarea preferata a oricarui student. Cel putin era acum 7 ani in urma. Moiva merge la bere, moiva merge pe paine, moiva merge fara paine, moiva poate fi sarata sau prajita, mare si grasa sau subtire si lunga. Moiva rules.

Dar cel mai bine, moiva la Povestelnic merge cu cartofi prajiti. Si muraturi. Daca nu in fiecare zi, Povestelnicul ar manca moiva cu cartofi prajiti macar odata la doua zile. Si muraturi. Un moldovean fara cartofi … continuare →

Cartofei rotofei – versiunea 2.0

Apai a venit ziua acestui retet. In sfarsit. Acesti cartofei au fost demult mancati, iar reteta apare abia acum. Ma scuzati. Versiunea precedenta o gasiti undeva, cea pe care v-o prezint astazi este o modificatie, un upgrade se poate spune. Versiunea a doua este mai optimala din considerentele ca nu raman rebuturi de productie, in cazul nostru pulpa nu ramane intr-o parte, cum s-a intamplat data trecuta.

Cantitatile indicate mai jos sunt preconizate pentru 5 portii (cate un cartof per portie). … continuare →

Hering in cojoc

Mi-a ramas niste hering sarat de data trecuta, asa ca am hotarat s-o folosesc ergonomic, mai ales ca demult aveam o pofta de ceva anume. Stiu ca tema revelionului e cam depasita, da’ reteta asta n-am cum sa n-o pun. In Uniunea Sovietica revelionul era cea mai importanta sarbatoare din toata sarbatorile. Pentru oamenii de acolo revelionul chiar insemna ceva (poate de aceea ca omul de acolo – eu, avea 10 ani cand a vazutt ultima data revelionul socialist). Si fiecare sarbatoare de revelion intodeauna venea cam … continuare →