|
||||
 Dragi cititori ai blogului, continuu seria de posturi laconice despre “cu ce se poate manka un steak”. La capitolul steak nu apare aproape nimic nou: o bucata de spate de purcel, sarea (sarea se pune exact in momentul cand tigaia gril e deja incinsa si bucatile de carnea trebuie sa se alature jarului), piperul si, de data asta, niste parmezan. Metoda de preparare a acestor cartofi malaieti este si ea, banal de simpla: cartofii se spala, se taie felii si se asezoneaza … continuare →  Ziua buna se cunoaste de dimineata. Mai ales daca dimineata incepe la patru. Dimineata (da’ daca n-are omu’ somn, apai n-are). Si trebaluind prin casa pana la 8, odata cu soarele, vine si pofta de mancare, care a si fost materializata. si tartine improvizate cu ceea ce rataceste prin frigider: paine cu unt si oregano, cu colac de la cumatrie cu crema ramasa de la prajitura si o felie din acelasi … continuare →  E mare pacat sa lasi primavara sa treaca fara a-i gusta din plin roadele. Desi suntem aproape la jumatatea primaverii, urzici proaspete se mai pot gasi. Povestelnicul le-a cules la piata. Proaspete si foarte intepatoare, pentru ca daca nu pisca, atunci despre prospetimea lor se poate vorbi doar la timpul trecut. Ingredinetele, pe indelete, pentru cei ce conspecteaza:  Khinkali (sau hincali) reprezinta un soi de coltunasi umpluti cu carne. De pelmenii rusesti se deosebesc prin faptul ca aluatul nu contine ou, se lipesc altfel, iar umplutura nu neaparat contine doar carne. Vin acesti minunati coltunasi din inima Caucazului. De data asta Povestelnicul ii avea in congelator gata lipiti. Data viitoare neaparat ii va face singur. Si rogu-va, nu-i purtati pica pentru deficitul de coerenta intre titlu si continut. Se prepara ei foarte simplu: se da in clocot un castron cu apa, se … continuare →  Dadusem intr-o zi de niste pleurotus, proaspat si gadilitor la nas cu aroma sa de ciuperca. Nimic mai original decat o banala tocana din aceste nastrusnice ciuperci, Povestelnicul n-a putut inventa in momentul cela de exces de pofta si foame. In schimb, pe langa traditionala ceapa uscata, a fost luata decizia de a mai pune si alte rude ale acesteia. Dar sa le luam pe rand. Toate … continuare →  Pe scurt asa: e martie si deja e verde prin unele coltisoare forestiere. De-atata dati fuga prin padurici, sau, in cel mai rau caz – la piata si cumparati urgent urzici. Si leurda proaspata. Nu de alta da vremea lor iaca-iaca trece. Povestelnicul a si facut-o deja, bunatatea de tocana a si fost mancata, iar din ce-a mai ramas, a dres o omleta. Pana apare pe blog versiunea 2.0 a tocanitei cu pricina, va rog s-o vedeti pe prima, in caz ca duceti lipsa de inspiratie.  Era a 25-a zi din luna lui faurar.  Un organism somnoros, de dimineata, vrea alimentat cat de repede este posibil. Deaceea, acel organism, pledeaza pentru gustarea care presupune o rapditate supersonica de pregatire. Dar. Un ochi odihnit dupa o noapte buna de somn vine in contradictie cu restul organismului. Deci, se cade sa fie impacati toti. Adica trebuie facut ceva cu oua, dar sa nu fie niste banale ochiuri prajite. Noroc ca in frigider mai era cate ceva.  E lege. Cartofi prajiti, macar o data la doua luni. Si nicidecum altfel. Cu oua deasupra, si (de data asta) cu salata din frunze de valeriana. Daca vreti pe indelete, poftim aici:cu de toate, cu peste sarat, cu pui si muraturi.  Gasind la dos o sticla de vermut, Povestelnicului i se aprinse un bec deasupra capului. Un bec care lumina cu miros de minta, vermut si suc de portocale. Entuziasmat de rezultatul care-l vedea in interiorul becului, se apuca de treaba. Cateva cozi de minta fura despuiate de frunze. Un pahar de suc de portocoale proaspat stoarse si trecut prin sita si o patrime de rodie zdrobita asteptau deznodamantul. O coada de blender iaca-iaca urma … continuare → |
 Loading ...
|
|||
|
Copyright © 2013 Povesti gustoase – fantezii culinare in retete si imagini - All Rights Reserved |
||||
Cele mai populare