Pagina 5 din 7« Prima pagină...34567

Gulyas sau papricas – iata intrebarea…

A fost odata un berbecut, Petrica-i spunea. V-am mai povestit despre el, am impresia. Sau poate ca nu. Petrica a fost sacrificat cu o zi inainte de Pasti, si era prea zdravan ca sa bucure dintr-o data pe Povestelnic shi pe cei ai casei. Cum spune vorba unui proverb povestelnicesc: o data taie si de 7 ori mananca. De aceea o parte din el a tot stat la frig si intuneric pana mai zilele trecute, cand spatele lui Petrica a fost scos de la gheata si pus la dezmortit. … continuare →

Picior de miel cu cimbrisor scaldat in cognac

Prolog
Ploua. Era doua dupa amiaza.
– De parca s-o spart seriu, bombani mos Ion sub nas, de pe varful caruia se pregatea sa cada un strop mascat de ploaie, prelins cateva secunde in urma de pe stresina stanei. Din sus cernea linistit si marunt, iar timpul de parca se oprise pe toata valea unde isi tinea mos Ion stana. Rezemat in toiag si impingand mosnegeste in plamani o mahorca, batranul privea in negura care mistuia cu albeata sa orizontul, ascultand clinchetul inabusit al catorva talanci, pe … continuare →

Dovlecei cu cascaval si usturoi

Vegetarieni din toate tarile, adunati-va! In reteta asta, zare de carne nu se vede. Pentru ca a hotarat Povestelnicul intr-o zi sa nu aiba carne pe masa (este o mare minune, pentru ca asa ceva se poate intampla numai daca pica vreun asteroid pe pamant, sau iese vreo lege dupa care mancatul de carne se pedepseste cu exilarea in antarctida pentru zece ani). Dar veni si ziua cu exceptia, si cand ai un dovleac, niste usturoi si putin cascaval, se poate face abstractie de usa congelatorului unde se ascund … continuare →

O reteta mai veche in culori noi

Nu m-am putut abtine. N-am avut curajul sa n-o fac si sa nu ma repet. Pentru ca este imposibil. Am mai facut odata peste sub crusta de sare. Reteta mai pe lung o gasiti negresit. Pestiuc de-ar fi!

Si in afara de peste nu strica sa mai fie ceva. De data asta am hotarat c-o sa fie o salata de rucola cu niste rosii cherry galbene, niste frunze de salata, putina sare si ulei de masline.

Si mamaliguta. Cum sa lipsim … continuare →

ab ovo

La inceput a fost oul. Sau gaina. Oul, la josul tulpinii unui arbore de posibilitati poate ajunge in varf sau gaina, sau nu. Sau poate ajunge un scrob. Scrobul, prin etimologia sa primara, nu este altceva decat o jumara, o maltratare termica, a unui ou perfect in rotungimile lui. Sarat si piparat. Uneori cu ceapa. Sau poate fi unul magnific, delicios, texturat si inmiresmat cu sucul legumelor proaspete, culese si ele din varfuri de tulpini. Si atunci nu este pacat. Anume un astfel de scrob a dres Povestelnicul in … continuare →

Conopida pane

Tare buna treaba conopida asta. Astazi o s-o facem pane. Ca sa se imbrace in ou si pesmet si sa se topeasca apoi intr-o gura pofticioasa. Povestelnicului i-a ramas de data trecuta niste leurda, asa ca pentru a crea un contrast pe masa, a facut si un sos din leurda, frunze de patrunjel si o rosie. Dar s-o luam de la o margine.
(Sa nu uit, se cam jeluie lumea ca-s prea mici pozele, ca bucatile de carne is prea piticantrope, ca o ceapa medie seamana cu una … continuare →

Mallotus Villosus & Cartofus Prajitus

Mallotus villosus sau capelin (pentru cunoscatorii de rusa – мойва/moiva) este mancarea preferata a oricarui student. Cel putin era acum 7 ani in urma. Moiva merge la bere, moiva merge pe paine, moiva merge fara paine, moiva poate fi sarata sau prajita, mare si grasa sau subtire si lunga. Moiva rules.

Dar cel mai bine, moiva la Povestelnic merge cu cartofi prajiti. Si muraturi. Daca nu in fiecare zi, Povestelnicul ar manca moiva cu cartofi prajiti macar odata la doua zile. Si muraturi. Un moldovean fara cartofi … continuare →

Tocana de urzici si leurda

Cand era Povestelnicul licean, pe urma student, o data in an avea fericita ocazie sa manance urzici. Tanti Lida le facea numa ea stia cum, umplea un borcanas sau doua, care prin intermediul torbei ajungeau din mijlocul Bratuleniului pana intr-o margine de Chisinau, la camin, la baietii flamanzi de carte si de mancare. Ca stiti voi, notiunea de “student satul” reprezinta un oximoron. Asa era pe vremuri. Acum ar putea sa fie si altfel. Pai iata, Toate urzicile pe care le-a mancat Povestelnicul, de tanti Lida erau facute. Erau … continuare →

Fasole cu pui si pastrama

Ei cat timp poate rabda omul fara fasole pestrita? De cate ori poate sa deschida dulapul si vazandu-le acolo stand cuminti, sa inchida usa sis a plece, ignorant. Pentru ce le-a cumparat acum 2 saptamani. Mare nedreptate trebuie atunci sa fie pe lumea asta, cand fasolea ravnita de mult timp, sta si se prafuieste in intunericurile dulapului. Dar ziua dreptati a venit, in cele din urma. Fasolele dolofane, visinii si pestritate au fost scoase la lumina soarelui primavaratic ce strabatea geamul adormit, si au fost puse pe masa. Cu … continuare →

Brava isprava culinara a lui Ion si Nicanor

Demult nu v-am spus nici o poveste. De aceea astazi am sa va spun o poveste populara moldoveneasca. Despre cum s-au intalnit Ion si cu Nicanor si ce-au facut ei impreuna. S-a intamplat toata intamplarea nu intamplator. S-au intalnit ei intr-o buna zi langa moara. Ion venea de la pescuit iar Nicanor tocmai aburca in caruta vreo doi tuhali de faina de popusoi.
– Buna ziua om bun, facu Nicanor simtind izul de peste proaspat din traista lui Ion.
– Buna sa-ti fie inima, dupa cum ti-i … continuare →

Pagina 5 din 7« Prima pagină...34567