Ardei copti cu tocana de rosii

Buna ziua cititor drag si flamand. E vara, e cald si curpenii se indoaie sub povara rosiilor si ardeilor grasi. Si ai tu oare, cititor bun la inima, mila cuvenita fata de aceste mladite ingrelate? Eu zic ca da, asa ca da fuga in gradina si intoarce-te in bucatarie cu un cos de rosii si ardei. Astazi vom gati impreuna o reteta a carei arome se ridica dintr-o oala pusa pe plita unui cuptorus aflat la distanta de aproape treizeci de ani. Reta vine de la bunica, de la care a preluat-o mama si fratii ei, de la care a preluat-o si Povestelnicul. Este una pe cat de simpla, pe atat de buna. Pe vremea cand bunica ne-o gatea, arata asa cam asa:

Acum, nu ne ramane decat sa savuram gustul doar apropiat celui care se asternea la gura cuptorul bunicii, gust care niciodata nu va fi la fel.
Dar sa va zic cum faceti. Pentru 2 persoane, aveti nevoie de:
6 rosii medii
6 ardei grasi
2 ceape uscate
2 oua de gaina
sare
1 lingurita piper negru praf

Pentru ca la bloc nu este cuptor, povestelnicul a copt ardeii intr-o tigaie grill.

Ii intoarceti pana devin moi, iar pielita se lasa foarte usor.

Deci, cu ardeii mare bartaie de cap nu aveti. In timp ce acestia se coc, preparati tocana.

Ceapa se taie cuburi

si se rumeneste in ulei de floarea soarelui, la ceaun. Aici puteti adauga si un morcov dat prin razatoare, bunica n-o facea, dar dau garant, n-o sa stricati reteta (Povestelnicul a si incercat la natura, sambata trecuta).

Rosiile se taie cubulete: le puteti decoji intai, chiar daca o sa va abateti de reteta originala, si le puneti in ceaun.

La foc mic, lasati-le cam 40 minute, din cand in cand amestecati.
Daca va trece prin cap ideea de a scapa vreo 3 catei de usturoi, tocati foarte marunt, indrazniti (am incercat-o si pe aceasta – au fost tocmai la tanc, doar ca usturoiul trebuie sa-l puneti cu 15 minute inainte de a stinge focul, ca reuseasca sa-si sloboada sucurile).
Si, in calitate de digresiune lirica, va informez ca ardeii s-au copt mai repede decat a fost gata tocana (tare bun grill, tare bun). Nu va alarmati in acest caz: un dovleac este tocmai nimerit pentru a sta la parpalit sub oregano si sare, si nicidecum nu va fi de prisos printre ardeii copti, sub tocana, dau garant.

Cu 5 minute inainte de a le scoate adaugati piper negru.

Pentru ce trebuie oua? Doua tocmai!

Pentru ca la urma, in tocana obligatoriu trebuie adaugate zdrentele de ou: ouale se bat bine, asa cum sant ele, spalate, stricate si necondimentate.

Cand tocana este aproape gata, ouale trebuie sa se afle in stare de agregare batuta, pentru a curge printr-o suvita subtire, in ceaunul in care da zor cu amestecatul o lingura.

Tocmai dupa asta, stingeti focul, si gatiti lingura cea mare. La drept vorbind, obiceiul invata ca ardeiul sa fie tavalit prin tocana (cu mana), si apoi mancat. Cei care nu sint deprinsi cu astfel de trucuri etno-culinare, au dreptul sa foloseasca furculita sau chiar lingura. Zor!

Si la urma, sa fiti sanatosi, si sa dati si la altii.

Tocana e buna atat calda, cat si rece. Mai ales rece.

P.S. Daca ati trecut cu bine de reteta asta (sau daca simtiti ca aveti nevoie de ceva mai divers, exista si versiunea 2.0 a retetei)